Scara - autorul si cuprinsul lucrarii

Autorul scrierii numite "Scara", s-a nascut cu putin timp inainte de anul 579 si a trait pana in jurul anului 649. A fost deci contemporan cu sfantul Maxim Marturisitorul.. Autorul "Vie­tii" lui pe scurt, calugarul Daniil din Manastirea Raith, declara ca nu se cunoaste patria de origine a sfantului Ioan Scararul, dar Meletie, Arhiepiscopul Atenei, in "Istoria Bisericeasca" spune ca ar fi fost de obarsie din Palestina. Dupa Daniil din Raith, tanarul Ioan a intrat in Manastirea din Muntele Sinai la varsta de 16 ani. Din faptul ca pana la varsta aceea isi fa­cuse o educatie solida in toate stiintele timpului, Veniamin Costache deduce ca trebuie sa se fi nascut dintr-o familie mai instarita. Aleasa lui pregatire in stiintele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul; iar petrecerea in muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Insa cu vremea, nu­mele de In manastire a avut ca povatuitor pe batranul Martirie, vreme de 19 ani. Dupa moartea acestuia, Ioan s-a retras in­tr-un loc izolat, numit Thola, la cinci mile de manastire, unde s-a inchinat vietii de linistire vreme de 40 de ani. Spre sfarsitul vietii a fost rugat sa primeasca postul de egumen al Manastirii SinaiScararul, provenit de la calitatea de autor al "Scarii", le-a coplesit pe celelalte doua.Ioan de Raith a cerut lui Ioan Scararul sa dea monahilor o regula scrisa dupa care vietuirea sa urce spre cer ca pe o scara asemenea celei vazute de Patriarhul Iacov in vis. Dar autorul "Scarii", descriind urcusul ca trecand prin treizeci de trepte, s-a gandit cu deosebire la cei treizeci de ani de viata ai Mantuitorului dinainte de inceperea activitatii publice. De aceea ea e impartita in 30 de "Cuvinte".Insemnatatea pe care a avut-o "Scara" in viata calugarilor si chiar a mirenilor, a facut ca fragmente din ea sa fie citite si la slujbele dumnezeiesti, mai ales in postul mare. Obiceiul acesta a inceput in sfantul Munte Athos. De aceea in Trioadele folosite acolo sunt presarate fragmente din "Scara". Acest obicei s-a intins apoi si in manastirile romanesti. Lecturilor acestor fragmente li s-a acordat o importanta atat de mare, incat textul lor a fost cu timpul inclus si in colectiile numite "Proloage".
"Dar "Scara" a iesit curand din biserici si manastiri pentru a intra si in casele clericilor si credinciosilor", spune I. P. S. Mitropolit Nicolae Corneanu, intai in manuscrise grecesti si slavone, apoi in traduceri romanesti. "Manuscrisele slavone vechi, de pe la mijlocul veacului XV, unele intocmite cu deo­sebita arta, prezinta o importanta deosebita".
De aci se vede ca "Scara" s-a copiat cu deosebita sarguinta in lumea calugareasca, dar si-a avut o raspandire si in lumea larga a credinciosilor.